ANÁFORĂ² s. f. v. anafură. Vezi definitia »

vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri Vezi definitia »

poghircitúră, poghircitúri, s.f. (înv.) strângere, adunare a cerealelor sau a fructelor rămase după cules, poghircire. Vezi definitia »

CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture) Vezi definitia »

COMÚNĂ, comune, s. f. 1. Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar. ♦ (În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie. 2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale. – Din fr. commune. Vezi definitia »