ENUNȚIATÍV, -Ă adj. care conține o enunțare. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< fr. énonciatif, lat. enuntiativus) Vezi definitia »

DESCENSÍV, -Ă, descensivi,-e, adj. (Livr.) Descendent. – Din descensiune. Vezi definitia »

TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif]. Vezi definitia »

SEDATÍV adj., s. n. (medicament) calmant. (< fr. sédatif) Vezi definitia »

DEPURATÍV, -Ă adj., s.n. Depurator. [< fr. dépuratif]. Vezi definitia »