ARBITRÁR, -Ă I. adj. 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. s. n. faptă, acțiune, situație arbitrară (I). (< fr. arbitraire, lat. arbitrarius) Vezi definitia »

pișcár, pișcári, s.m. (reg.) țipar, chișcar. Vezi definitia »

pândár, pândári, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaș, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion. Vezi definitia »

SUPLIMENTÁR, -Ă, suplimentari, -e, adj. Care se adaugă pe deasupra, care completează ceva; care este în plus (peste ceea ce este normal); folosit ca supliment. ◊ Unghiuri sau arce suplimentare = unghiuri sau arce a căror sumă este egală cu două unghiuri drepte (180 Vezi definitia »

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius]. Vezi definitia »