HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

BIOPSÍE s.f. (Med.) Tăiere a unei porțiuni dintr-un țesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen. -iei. / < fr. biopsie, cf. gr. bios – viață, opsis – vedere]. Vezi definitia »

PERFÉCȚIE s. f. elem. perfecțiune. Vezi definitia »

MICROBIOLOGÍE s.f. Știință care studiază microorganismele. [Gen. -iei. / < fr. microbiologie, cf. gr. micros – mic, bios – viață, logos – studiu]. Vezi definitia »

AUTARHÍE s. f. 1. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. 2. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri. (< fr. autarchie) Vezi definitia »