RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter. Vezi definitia »

întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere). Vezi definitia »

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter]. Vezi definitia »

prepurtá, prepórt, vb. I 1. (înv.) a duce dintr-un loc în altul, de colo-colo. 2. (refl.; reg.) a se plimba mult (dintr-un loc în altul). Vezi definitia »

INSPECTÁ vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare]. Vezi definitia »