MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț. 2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie) Vezi definitia »

IMITÁȚIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitațiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio]. Vezi definitia »

HEPATICOSTOMÍE s. f. fixare chirurgicală a canalului hepatic la piele. (< fr. hépaticostomie) Vezi definitia »

ETNOFILOZOFÍE s. f. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic. (< etno- + filozofie) Vezi definitia »

ONICHÍE¹ s. f. denumire generică pentru afecțiunile unghiilor; onicopatie, onicoză. (< fr. onychie) Vezi definitia »