OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation. Vezi definitia »

NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie]. Vezi definitia »

privilíe, privilíi, s.f. (înv.) actul primitiv pe care se baza un privilegiu. Vezi definitia »

BOTANOGRAFÍE s. f. botanică descriptivă. (< fr. botanographie) Vezi definitia »

DROMOMANÍE, dromomanii, s. f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. – Din fr. dromomanie. Vezi definitia »