MONOFAZÍE, monofazii, s. f. (Med.) Tulburare de vorbire care se manifestă prin repetarea aceluiași sunet, cuvânt etc. – Din engl. monophasia. Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation) Vezi definitia »

CONDILOTOMÍE s. f. incizie a unui condil. (< fr. condylotomie) Vezi definitia »

TROFOPATÍE s. f. boală care afectează nutriția organismului. (< fr. trophopathie) Vezi definitia »

CLEPTOFOBÍE s. f. teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a nu fura. (<fr. cleptophobie) Vezi definitia »