ETNOPEDAGOGÍE s. f. orientare în pedagogie care are în vedere educația întregului popor. (< etno- + pedagogie) Vezi definitia »

DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »

MIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază mușchii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie. Vezi definitia »

CAPNOMANȚÍE s.f. (Rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. [Gen. -iei. / < fr. capnomancie, cf. gr. kapnos – fum, manteia – prezicere]. Vezi definitia »