FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse. Vezi definitia »

STANÓZĂ s.f. (Med.) Manifestație toxică pulmonară, provocată prin inhalarea de vapori sau pulbere de staniu. [< fr. stannose]. Vezi definitia »

oiță, oițe s. f. (dim.) femeie naivă / credulă / ușor de păcălit. Vezi definitia »

BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte. Vezi definitia »

a băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense. Vezi definitia »