CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. Vezi definitia »

MÁPĂ s.f. 1. Scoarțe de carton, de piele etc. în care se păstrează diferite hârtii pe birou; dosar. ♦ Plic mare. 2. Servietă. [Cf. germ. Mappe, fr. mappe, lat. mappa]. Vezi definitia »

MIXOMATÓZĂ s.f. (Med.) 1. Stare caracterizată prin formarea de mixoame multiple. 2. Boală infecțioasă a iepurilor de casă, provocată de un ultravirus. [< fr. myxomatose]. Vezi definitia »

pleávniță, pleávnițe, s.f. (înv.) loc în care se ține pleava; magazie, șopron (pentru pleavă). Vezi definitia »

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică. Vezi definitia »