ECOLOCÁȚIE s.f. (Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. echolocation]. Vezi definitia »

TRANSPIRÁȚIE s.f. Faptul de a transpira; transpirare; nădușeală, sudoare; exsudație. [Gen. -iei. / cf. fr. transpiration]. Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. ramură a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor. (< fr. sédimentologie) Vezi definitia »

CARDIOMEGALÍE s.f. (Med.) Mărire a volumului inimii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomégalie, cf. gr. kardia – inimă, megas – mare]. Vezi definitia »

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis. Vezi definitia »