ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane) Vezi definitia »

CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette]. Vezi definitia »

ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă. Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. A două stanță a unei poezii lirice, cântată de cor în teatrul antic grec. – Fr. antistrophe. Vezi definitia »

CEZÚRĂ s.f. 1. Pauză ritmică, care împarte versul în două emistihuri. 2. Pauză de respirație între fraze sau între două secțiuni înrudite ale unei lucrări muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta scării. [< fr. césure, lat. caesura – tăiere]. Vezi definitia »