ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation. Vezi definitia »

MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Proprietatea a ceea ce este monofonic. [Cf. fr. monophonie]. Vezi definitia »

CIRCUMNAVIGÁȚIE s. f. călătorie pe mare în jurul unui continent sau împrejurul lumii. (< lat. circumnavigatio, fr. circumavigation) Vezi definitia »

cehădáie (-ăi), s. f. – 1. Proțap de plug. – 2. Persoană insolvabilă sau neserioasă. – Var. ce(a)cadaie, cicăt(a)ie. Mag. cságató (Pușcariu, Dacor., III, 673). Rar, în Trans. de Vest. Înainte același Pușcariu, ZRPh., XXXI, 302 se gîndea la lat. cicada, cu suf. -aie, care nu pare posibil. Accepția 2 pare a se explica prin asemănarea sa cu cehăi sau cicăli. Vezi definitia »

PERSCRUTÁȚIE s. f. cercetare, scrutare profundă, serioasă. (< fr. perscrutation) Vezi definitia »