IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

DECLARÁȚIE s. f. 1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc. ♦ verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”. 2. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. 3. mărturie, depoziție în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. 4. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia. (< fr. déclaration, lat. declaratio) Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s.f. Împrăștiere și germinare spontană a semințelor. [Gen. -iei. / < fr. sémination]. Vezi definitia »

EOZINOFILÍE s. f. 1. afinitate a substanțelor protidice bazice pentru coloranți acizi. 2. prezența excesivă a eozinofilelor în sânge. (< fr. éosinophilie) Vezi definitia »

ECOPRAXÍE s. f. imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. (< fr. échopraxie) Vezi definitia »