țúndră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără. Vezi definitia »

poiádă (-iézi), s. f. – Incursiune, intrare. – Var. po(i)ed(i)e. Rus. poiezd (Scriban). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

posmoágă s.f. sg. (reg.) persoană ridată, zbârcită; om bătrân, lipsit de puteri, neputincios, prăpădit, hodorogit; poșmogea. Vezi definitia »

tetiúșă s.f. (reg.) mătușă. Vezi definitia »

JAMÁICĂ s.f. (Rar) Rom de Jamaica, fabricat din trestie de zahăr. [Pron. -mai-. / cf. Jamaica – insulă în Marea Caraibilor]. Vezi definitia »