țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »

GRIZÉTĂ s. f. tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. (< fr. grisette) Vezi definitia »

TETRÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. tétrose]. Vezi definitia »

CANAPELÚȚĂ, canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. – Canapea + suf. -eluță. Vezi definitia »

PROVITAMÍNĂ s.f. Substanță inactivă din alimente pe care organismul o transformă în vitamină activă. [< fr. provitamine]. Vezi definitia »