Definita cuvantului mers
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mers
TRAVÉRS s.n. 1. (Mar.) Partea de jos și de sus a coastei unei corăbii. ♦ Direcție perpendiculară pe direcția în care se deplasează o navă. ◊ Vânt de travers = vânt care bate dintr-o direcție (aproape) perpendiculară pe axa longitudinală a navei. 2. Nume generic pentru țesăturile care au dungi transversale. [Pl. -se, -suri. / < fr. travers]. Vezi definitia »
AFTER HOURS loc.s. Reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, folosită mai ales ca prilej de a cânta muzică în ansamblu. V. jam-session. [Pron. áftăr auărs. / < engl. after hours – după program]. Vezi definitia »
DIVÉRS, -Ă, diverși, -se, adj. 1. Care prezintă aspecte, trăsături variate, diferite; diferit, variat, felurit. ◊ Fapt divers = a) întâmplare banală, de toate zilele; b) rubrică de ziar care prezintă succint întâmplările și evenimentele petrecute în cursul zilei. ♦ (Substantivat, f. pl.) Probleme mărunte și auxiliare care se discută într-o adunare. 2. (La pl., precedând substantivul) Tot felul de..., diferiți. – Din fr. divers, lat. diversus. Vezi definitia »
TORS2, torsuri, s. n. Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, fără membre (și fără cap). ♦ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. – Din fr. torse, it. torso. Vezi definitia »
CONVÉRS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus) Vezi definitia »