Definita cuvantului critic
CRÍTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la critică. ♦ aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediție ~ă = ediție a unui text (clasic, vechi) însoțit de aparat critic. ◊ bazat pe critică, care folosește critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♦ (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferența dintre starea lichidă și cea gazoasă. II. s.m. specialist în probleme de literatură și artă, care analizează, interpretează și apreciază operele create. III. s. f. 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acțiunilor și creațiilor oamenilor. ♦ ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc. 2. apreciere (severă) a însușirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu critic
COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik. Vezi definitia »
POLISILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Format din mai multe silabe. [< fr. polysyllabique, cf. lat. polysyllabus, gr. polysyllabos]. Vezi definitia »
ANGIOSPASMÓDIC, -Ă adj. referitor la angiospasm; angiospastic. (< fr. angiospasmodique) Vezi definitia »
ucenic, ucenici s. m. 1. (intl.) hoț începător. 2. (tox.) persoană necalificată care ajută o altă persoană cu studii superioare în chimie să prepare droguri într-un laborator clandestin. Vezi definitia »
PLEBÉIC, -Ă, plebeici, -ce, adj. (Rar) Al plebei (1), de plebe (1). [Pr.: -be-ic] – Plebe + suf. -ic. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z