Definita cuvantului cronică
CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cronică
gloabă, gloabe s. f. 1. (în sport) sportiv ineficient din cauza vârstei înaintate. 2. individ decrepit. 3. prostituată trecută. Vezi definitia »
zoánă, zoáne, s.f. (reg.) 1. pleavă. 2. marginea unui drum larg de țară, pe care pasc iarbă caii. Vezi definitia »
șutilitúră, șutilitúri, s.f. (înv.) lingușeală, măguleală; înșelăciune, amăgire. Vezi definitia »
ADERMÍNĂ s. f. (Med.) Vitamina B6. – Din fr. adermine. Vezi definitia »
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18). Vezi definitia »