Definita cuvantului marfă
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marfă
povílă, povíle, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixând șaua sau hamul. 2. (în forma: pofilă) funie cu care se leagă capul unui cal de picior (ca să nu fugă). Vezi definitia »
OPONÉNȚĂ s. f. opoziție. (< engl. opponency) Vezi definitia »
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) Vezi definitia »
PÍZDĂ, pizde, s.f. (Vulgar) v. vulvă. Vezi definitia »
PUFUITÚRĂ, pufuituri, s. f. Pufăit. – Din pufui + suf. -itură. Vezi definitia »