AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur]. Vezi definitia »

CLINARTRÓZĂ s. f. deviere laterală a axului unui membru la nivelul unei articulații. (< clin- + artroză) Vezi definitia »

FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse. Vezi definitia »

BROȘÚRĂ s.f. Tipăritură cu puține foi, legată într-o copertă moale. [< fr. brochure]. Vezi definitia »

NARÍNĂ s. f. nară. (< fr. narine) Vezi definitia »