RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus) Vezi definitia »

AMALTHEUS (‹ fr. {i}), subst. Amonit fosil, caracteristic Jurasicului inferior, cu cochilia discoidală, cu coaste fine, arcuite și cu creastă în formă de șnur pe marginea ventrală. Vezi definitia »

SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune. Vezi definitia »

STRÁTUS s. m. formație de nori de culoare cenușie-închisă, cu aspect de strat uniform, la altitudini între 5⁰ m și 2 km. (< fr., lat. stratus) Vezi definitia »

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. Vezi definitia »