INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărțit, complet. ◊ Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg]. Vezi definitia »

val s. n., pl. váluri Vezi definitia »

DICEFÁL s. m. făt care prezintă dicefalie. (< fr. dicéphale) Vezi definitia »

OBOVÁL, -Ă adj. În formă de ou; obovat. [< fr. obovale, germ. oboval]. Vezi definitia »

MAȘINÁL, -Ă adj. (și adv.) care se face mecanic, reflex, automat. (< fr. machinal) Vezi definitia »