BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire]. Vezi definitia »

stăvúță, stăvúțe, s.f. (reg.) herghelie mică de cai. Vezi definitia »

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza) Vezi definitia »

pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade) Vezi definitia »