ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia) Vezi definitia »

pichirícă s.f. (reg.) pui mic de găină pitică; pichirin. Vezi definitia »

CAVALIÉRĂ s.f. v. cavalier. Vezi definitia »

ROMANÍSTICĂ s.f. Disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romane. [< it. romanistica, germ. Romanistik]. Vezi definitia »

FLORĂREÁSĂ, florărese, s. f. Cultivatoare sau vânzătoare de flori; buchetieră. – Florar + suf. -easă. Vezi definitia »