arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara. Vezi definitia »

HEMOSIDERÓZĂ s. f. boală care se manifestă prin depunerea hemosiderinei în ficat, plămâni etc. (< fr. hémosidérose) Vezi definitia »

Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful hexagonal, care serveste la însurubat si la desurubat. Vezi definitia »

INTERFEROGRÁMĂ s. f. clișeu fotografic cu ajutorul interferometrului. (< fr. interférogramme) Vezi definitia »

JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva. Vezi definitia »