ECHIPOLÉNT, -Ă adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același înțeles. [< fr. équipollent, cf. lat. aequus – egal, pollere – a fi tare]. Vezi definitia »

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto) Vezi definitia »

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, cuprinsă între marginea părții carosabile și marginea șoselei. – După fr. accotement. Vezi definitia »

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) Vezi definitia »

SOLVÉNT¹, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent. Vezi definitia »