PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire) Vezi definitia »

ORTOMETRÍE s. f. redresare și fixare în poziție normală a uterului deplasat. (< fr. orthométrie) Vezi definitia »

TIXOTROPÍE s. f. (Fiz.) Transformare reversibilă a unui gel în sol⁴, în urma unei agitări, a acțiunii ultrasunetelor etc. – Din fr. thixotropie. Vezi definitia »

DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

-ARTRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(în legătură cu o) articulație”, „încheietură”. [Gen. -iei. / < fr. -arthrie]. Vezi definitia »