méliță (mélițe), s. f. – 1. Unealtă de melițat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’iță. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a măcina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melița, vb. (a mărunți cu melița; a trăncăni); melițător, s. m. (cel care meliță); melițat, s. n. (melițare); melițoi, s. n. (meliță mare); melițuică, s. f. (meliță mică). Vezi definitia »

NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka. Vezi definitia »

ANTESTÉPĂ s.f. Silvostepă. [După fr. avant-steppe]. Vezi definitia »

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că. Vezi definitia »

BUTADIENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu două duble legături conjugate; este un gaz incolor, insolubil în apă, obținut din butan, din fracția butan-butene, din alcool etilic și din acetilenă; se întrebuințează în sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. Vezi definitia »