DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius]. Vezi definitia »

VIVÁRIU s. n. loc special amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. (< fr., lat. vivarium) Vezi definitia »

YTÉRBIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. ytterbium, cf. Ytterby – localitate în Suedia]. Vezi definitia »

CONCÍLIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio]. Vezi definitia »

CAPRÍCIU s. n. 1. dorință trecătoare, extravagantă; gust neobișnuit, ciudat; toană. 2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcție liberă. (< fr. caprice, it. capriccio) Vezi definitia »