ERGATÍV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif) Vezi definitia »

VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif]. Vezi definitia »

RETRACTÍV, -Ă adj. care provoacă retracție. (< fr. rétractif) Vezi definitia »

COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif) Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif]. Vezi definitia »