MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur. Vezi definitia »

ADNOTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adnotează un text. (< lat. adnotator) Vezi definitia »

OBSERVATÓR¹ s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium) Vezi definitia »

MATISÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur) Vezi definitia »

ÎNTRISTĂTÓR, -OÁRE, întristători, -oare, adj. Care întristează. – Întrista + suf. -ător. Vezi definitia »