BIOGLÍFĂ s.f. (Geol.) Urmă lăsată de viețuitoarele fosile pe suprafața inferioară a stratelor sedimentare. [< fr. bioglyphe, cf. gr. bios – viață, glyphein – a grava]. Vezi definitia »

COVALÉNȚĂ s. f. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule. (< germ. Kovalenz, fr. covalence) Vezi definitia »

DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna. Vezi definitia »

PESCĂRÍȚĂ, pescărițe, s. f. 1. Femeie care se ocupă cu pescuitul 2. (Ornit.) Nume dat mai multor specii de pescăruși; pasăre care aparține acestor specii. – Pescar + suf. -iță. Vezi definitia »

TĂLÍCĂ pron. pers. v. mătălică. Vezi definitia »