SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură. Vezi definitia »

vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre Vezi definitia »

PALAFÍTĂ s. f. locuință lacustră pe o platformă sprijinită pe stâlpi de lemn; construcție pe un teren, întărit cu pari. (< fr. palafitte, it. palafitta) Vezi definitia »

plămânárcă, plămânărci, s.f. (reg.) plantă acoperită cu peri aspri; mierea-ursului. Vezi definitia »

ELASTOMECÁNICĂ s.f. Parte a mecanicii care se ocupă cu studiul deformării corpurilor solide sub acțiunea unor forțe exterioare. [< fr. élastomécanique]. Vezi definitia »