Definita cuvantului gratie
grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gratie
INTEROGÁȚIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogațiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation]. Vezi definitia »
IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation]. Vezi definitia »
MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie) Vezi definitia »
FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
-FACHÍE elem. faco-. Vezi definitia »