întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere). Vezi definitia »

COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine. ♦ A necesita, a cere. – Din fr. comporter. Vezi definitia »

AJUSTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A potrivi, a adapta (o piesă) la un ansamblu. ♦ A potrivi pe corp (o haină). ♦ (Statist.) A înlocui după anumite reguli valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen. [< fr. ajuster]. Vezi definitia »

AFRUNTÁ, vb. I. v. afronta. Vezi definitia »

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. desulfiter. Vezi definitia »