POLICROÍSM s. n. (Fiz.) Pleocroism. [Pr.: -cro-ism] – Din fr. polychroïsme. Vezi definitia »

DOGMATÍSM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism. Vezi definitia »

APOFATÍSM (‹ fr.) s. n. Modalitate teologică de abordare a transcendenței divine constînd în a spune ceea ce nu este Dumnezeu și nu ceea ce este, Dumnezeu rămînînd necunoscut în ființa lui. Vezi definitia »

RELAȚIONÍSM s.n. (Fil.) Concepție idealistă potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații (logice). [Cf. germ. Relationismus]. Vezi definitia »

EPICURÍSM s.n. Doctrină filozofică materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, la baza căreia stă un ideal individualist, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine, susținând că cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, liniștea și nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. épicurisme < Epicur – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »