INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif]. Vezi definitia »

FLECTÍV s. n. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se așază după radical. (< fr. flectif) Vezi definitia »

VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna]. Vezi definitia »

sustantiv,feminin,nearticulatșingular: stare/calitate /insusire a cuiva/ceva datatorita careia poate / merita / se cade sa fie/devina sters. etimologie: romanesc cuv., de la stergere. Vezi definitia »

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif) Vezi definitia »