ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »

iurț, iurți, s.m. (reg.) om șchiop. Vezi definitia »

puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. Vezi definitia »

SCÂRȚ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârța-scârța-pe-hârtie s. m. = funcționar, conțopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da' de unde! vorbă să fie! [Var.: scấrța, scấrțai interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »