criválă (-le), s. f. – 1. Ramură în formă de furcă avînd trei sau mai multe brațe; se înfige de obicei în pămînt și servește drept suport pentru bulgării de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furcă mică pentru a prinde șerpii fără a-i omorî. – 3. Curea de transmisie la ferăstrăul mecanic. – 4. Cîrlig de hamal. – 5. Șurub de tîmplărie. – 6. Traversă, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivŭ „răsucit”, prin urmare dublet al lui crivac. Vezi definitia »

AFRICÁTĂ, africate, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate. Vezi definitia »

spămăntoáică, spămăntoáice, s.f. (reg.) ființă, lucru, fenomen care produce spaimă. Vezi definitia »

CONTRAPRÓBĂ s. f. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente. (după fr. contre-épreuve) Vezi definitia »

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură. Vezi definitia »