SUPERINFÉCȚIE s. f. infecție nouă, contractată de cineva deja infectat; suprainfecție. (după fr. surinfection) Vezi definitia »

TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie) Vezi definitia »

ORTOPEDÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și tratamentul deformațiilor oaselor și articulațiilor corpului. [Gen. -iei. / < fr. orthopédie, germ. Orthopädie, cf. gr. orthos – drept, paideia – creștere]. Vezi definitia »

RADIOPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bolile provocate de raze X sau de corpuri radioactive. (< fr. radiopathologie) Vezi definitia »

POLICITÁȚIE s.f. Promisiune sau ofertă făcută, dar neacceptată încă. [Gen. -iei, var. policitațiune s.f. / < lat. pollicitatio, fr. pollicitation]. Vezi definitia »