GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. Vezi definitia »

LOCALIZÁRE, localizări, s. f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ♦ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc. ♦ Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp. – V. localiza. Vezi definitia »

ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. Vezi definitia »

INADAPTÁRE s.f. Neputință de adaptare (la anumite condiții), faptul de a nu se adapta, neadaptare. [După fr. inadaptation]. Vezi definitia »

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa. Vezi definitia »