MARAFÉT, marafeturi, s. n. 1. (Pop. și fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fițe. 2. (Pop. și fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretențioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (Înv.) Meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p. ext. truc, tertip; înșelătorie, artificiu. – Din ngr. maraféti. Vezi definitia »

BULÉT² s. n. 1. cocoloș de vată în pansamentele dentare. 2. mic cocoloș de carne, cașcaval etc.; perișoară, chifteluță. (< fr. boulette) Vezi definitia »

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète. Vezi definitia »

FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et. Vezi definitia »

AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. Vezi definitia »