Definita cuvantului clanț
CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanț
BĂIUȚ, com. în jud. Maramureș, pe Lăpuș; 3.442 loc. (1991). Expl. de min. complexe. Panificație. Vezi definitia »
pelț, pélțuri, s.n. (reg.) 1. glastră. 2. mușcată. Vezi definitia »
JILȚ s. n. v. jeț. Vezi definitia »
lapanéț s.n. (reg.) plăcintă coaptă pe vatră. Vezi definitia »
COMÉRȚ, (rar) comerțuri, s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium. Vezi definitia »