BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus. Vezi definitia »

SCLEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Care are frunzele dure, cu cuticulă groasă, adaptate la secetă. [< fr. sclérophylie, cf. gr. skleros – dur, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

INSAȚIÁBIL, -Ă adj. care nu se poate sătura; nesățios, lacom. (< fr. insatiable, lat. insatiabilis) Vezi definitia »

JUGENDSTIL [IÚGĂND-] s. n. tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. (< germ. Jugesndstil) Vezi definitia »

IMPONDERÁBIL, -Ă adj. Care este atât de ușor încât nu poate fi cântărit. ♦ (Fig.; adesea s.) Imperceptibil, greu de prins, de sesizat; subtil. [Cf. fr. impondérable]. Vezi definitia »