Definita cuvantului betil
BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu betil
BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor. Vezi definitia »
SUPORTÁBIL, -Ă adj. care se poate suporta. (< fr. supportable) Vezi definitia »
INOXIDÁBIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează. (< fr. inoxydable) Vezi definitia »
EXPLORÁBIL, -Ă adj. Care poate fi explorat. [Pl. -li, -le. / cf. fr. explorable]. Vezi definitia »
PTERODACTÍL s.m. Gen de reptilă zburătoare din ordinul pterozaurienilor, care a trăit în era secundară. [< fr. ptérodactyle, cf. gr. pteron – aripă, daktylos – deget]. Vezi definitia »