ÚLCER s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze. ♦ Inflamație a mucoasei stomacului și duodenului. [< fr. ulcère, cf. lat. ulcus – rană]. Vezi definitia »

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțiér s. n.] – Din fr. balancier. Vezi definitia »

VOMÉR, vomere, s. n. Os lat nepereche care alcătuiește scheletul osos al nasului și care desparte fosele nazale. – Din fr. vomer. Vezi definitia »

ORNITOPTÉR s. n. aeronavă cu aripi batante, care imită zborul păsărilor. (< fr. ornithoptère) Vezi definitia »

ORDURIÉR, -Ă adj. murdar, obscen. (< fr. ordurier) Vezi definitia »