JÉNĂ s. f. 1. sfială produsă de o situație penibilă. 2. constrângere supărătoare; situație neplăcută. ♦ ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. senzație supărătoare. (< fr. gêne) Vezi definitia »

MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique]. Vezi definitia »

DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) Vezi definitia »

HAPLOFÁZĂ s.f. (Biol.) Stare a celulelor sexuale în care nucleele au numai o jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; fază haploidă. [< fr. haplophase]. Vezi definitia »

CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. Vezi definitia »