SOTÁ, sotez, vb. I tranz. (În gastronomie) A prepara legume sau mici piese de carne sau pește prin prăjire rapidă în grăsime, fără lichid, la foc viu, într-o tigaie neacoperită; din fr. sauter. Vezi definitia »

PIETÁ s.n. Reprezentare în artele plastice a Madonei, cu Iisus mort pe genunchi sau în brațe. [Pron. pi-e-ta. / < it. pietá]. Vezi definitia »

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte Vezi definitia »

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter. Vezi definitia »

certá (certát, certát), vb. – 1. (Refl.) A se lua la ceartă, a se ciorovăi. – 2. (Refl.) A se dușmăni, a se învrăjbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., înv.) A se învăța minte. – Mr. nțertare, megl. (an)țertu, istr. certu. Lat. certāre „a certa” (Pușcariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); cf. alb. kjertoń (Meyer 220), v. it. certare, sard. kertare. – Der. ceartă, s. f. (ceartă, conflict, încăierare; mustrare; pedeapsă), deverbal; certăreț, adj. (gîlcevitor, arțăgos); certător, adj. (care ceartă, mustrător); certaș, s. m. (certăreț, gîlcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Ceartă ar putea fi o formație anterioară rom., deoarece îi corespunde alb. kjartë (Philippide, II, 636). Vezi definitia »